Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa (Oh.. să mă vezi așa)
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea (Oh.. să-mi alini durerea).
Oh..
Câte nopți te-am așteptat
Și câte stele am mai numărat
De câte ori până la zi, am plâns rugându-mă să vii
Când stelele erau la geam
Numele ce eu îl rosteam, c-am să te pierd nu mă gândeam și nu credeam (Oh.. nu mă gândeam și nu credeam).
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa (Oh.. să mă vezi așa)
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea (Oh.. să-mi alini durerea).
Oh.. de ce ești rea, dragoste
Că tu mi-ai scurtat zilele
Că stau plângând noaptea târziu
Numai pereții în casă știu
Dacă iubesc nu este bine, dar e mai rău când n-ai pe cine
Dragoste, ce ai cu mine, spune-mi..
Oh.. cât suflet am mai pus în tine.
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa (Oh.. să mă vezi așa)
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea (Oh.. să-mi alinï durerea)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei iubiri pierdute. Naratorul se confruntă cu indiferența persoanei iubite și cu imposibilitatea de a depăși suferința cauzată de despărțire, întrebându-se cum poate cineva să uite o iubire atât de intensă.