Ai, spune-mi, iubirea mea,
Ce a fost în mintea ta, de ce ai plecat?
Știi că fără tine eu sufăr și-mi este greu,
Chiar îmi este greu.
Refren:
Iubire, floare rară, înflorești a doua oară, a doua oară.
Iubirea e un trecut, e și trist, e și plăcut, și plăcut.
Iubirea pe care o ai, pe nimic să nu o dai, pe nimic să nu o dai.
Și chiar dacă mai greșești, nu-i bine s-o înlocuiești, nu-i bine s-o înlocuiești.
Stau din nou și mă gândesc
Cum să îți dovedesc că te iubesc.
Vreau să mă asculți ce spun, nu-ți alege alt drum,
Că am suflet bun.
Refren:
Iubire, floare rară, înflorești a doua oară, a doua oară.
Iubirea e un trecut, e și trist, e și plăcut, și plăcut.
Iubirea pe care o ai, pe nimic să nu o dai, pe nimic să nu o dai.
Și chiar dacă mai greșești, nu-i bine s-o înlocuiești, nu-i bine s-o înlocuiești.
Iubirea pe care o ai, pe nimic să nu o dai, pe nimic să nu o dai.
Și chiar dacă mai greșești, nu-i bine s-o înlocuiești, nu-i bine s-o înlocuiești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul după o iubire pierdută. Naratorul se întreabă de ce a plecat persoana iubită și își exprimă dorința de a o recâștiga, subliniind valoarea iubirii și avertizând împotriva înlocuirii ei.