Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea, să-mi alini durerea.
Câte nopți te-am așteptat
Și câte stele am mai numărat
De câte ori până la zi am plâns rugându-mă să vii
Când stelele erau la geam, numele ce eu îl rosteam
C-am să te pierd nu mă gândeam și nu credeam.
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea, să-mi alini durere.
Of, de ce ești rea, dragoste
Că tu mi-ai scurtat zilele
Că stau plângând noaptea târziu
Numai pereții în casă mă știu
Dacă iubesc nu este bine, dar e mai rău când n-ai pe cine
Dragoste, ce ai cu mine, spune-mi…
Ooo, cât suflet am mai pus în tine.
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Nu te doare inima, iubirea mea, să mă vezi așa, ooo, să mă vezi așa
Mă întreb ce suflet ai, de poți uitării să mă dai
Stau și plâng la ușa ta, tu nu deschizi să-mi alini durerea, ooo, să-mi alini durere
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane care suferă din dragoste, întrebându-se cum poate fi uitată de cel iubit. Ea plânge și se roagă, simțindu-se singură și neînțeleasă.