Îi dau drumul, îi dau drumul
Nu o mai pot ține-n frâu
Îi dau drumul, îi dau drumul
Întorc spatele și trântesc ușa.
Zăpada lovește pe munte în noaptea asta
Nicio urmă de pas nu se vede
Un regat de singurătate și se pare că sunt regina
Vântul vajaie ca vârtejul din interior
Nu l-am putut ține înăuntru
Cerurile știu că am încercat.
Nu-i lăsa înăuntru, nu-i lăsa să vadă
Fii fata bună care trebuie întotdeauna să fii
Ascunde-te, nu simți, nu-i lăsa să știe
Ei bine, ei acum știu.
Îi dau drumul, îi dau drumul
Nu o mai pot ține-n frâu
Îi dau drumul, îi dau drumul
Întorc spatele și trântesc ușa
Aici mă ridic și aici voi sta
Îi dau drumul, îi dau drumul
Frigul nu m-a deranjat niciodată, oricum.
E amuzant cum puțină distanță
Face ca totul să pară mic
Și fricile care odată m-au controlat
Nu mă pot atinge deloc
Aici în aerul rece și subțire
În sfârșit pot respira
Știu că am lăsat o viață în urmă
Dar sunt prea eliberată să mă întristez.
Îi dau drumul, îi dau drumul
Nu o mai pot ține-n frâu
Îi dau drumul, îi dau drumul
Întorc spatele și trântesc ușa
Aici mă ridic și aici voi sta
Îi dau drumul, îi dau drumul
Frigul nu m-a deranjat niciodată, oricum.
Stând – înghețată în viața pe care am ales-o
Nu mă vei găsi, trecutul este cu mult în spatele meu
Îngropată în zăpadă.
Îi dau drumul, îi dau drumul
Nu o mai pot ține-n frâu
Îi dau drumul, îi dau drumul
Întorc spatele și trântesc ușa
Aici mă ridic și aici voi sta
Îi dau drumul, îi dau drumul
Frigul nu m-a deranjat niciodată, oricum
Îi dau drumul, îi dau drumul
Îi dau drumul
Sensul versurilor
Cântecul vorbește despre eliberarea de constrângeri și acceptarea propriei identități. Personajul principal renunță la trecut și îmbrățișează un viitor în care poate fi cine este cu adevărat, fără teama de judecată.