Deliric1 FeaT. Silentstrike – Ambrozie

Am scris versuri cu sânge,
Dar din greșeală
Am șters cu lacrimi de înger
Și-a rămas foaia goală..
Și-acum foaia plânge,
Îi e dor de cerneală,
De silabe, când accente cad pe vocală.
Iau altă coală..
Curge sudoare din peniță.
Gânduri.. ies sub soare din temniță.
Orgoliul lasă masca jos de actriță.
Ambrozie vie de viță, învie simțuri din ființă.
Și-ți zic cât de clar se poate,
În mine le-ard pe toate,
Că sunt bine, că sunt rău,
Că-s pe vine, că-s pe coate.
Nu pot să las deoparte,
Că-s unul dintre gloate
Tripate pe profit, tripate că trăiesc jumate;
Că sunt unul dintre ei, sunt unul dintre zei care-s orbi,
Care scot cu ciocuri de metal, care sorb
Sânge viu.. și-mpart un pământ mort ca pe tort..
Măcar eu unul nu-s de-acord!.
Orașul e un mare bal mascat,
Umblu deghizat.
Văd viitorul printr-un bol de cristal spart,
Mă face distant..
Mă face să-mi scot ghearele din start,
Să-mi ascut colții.
Ascunși după măști de fier ca roboții,
Hoți cu toții, privim neputincioși ca idioții
Cum ne furăm copilăria, ne privăm de emoții.
Lacăte la zăvor din spatele porții,
Nu las pe nimeni să intre, ascuns după sarcasm și cuvinte,
Cinism cât cuprinde..
Inima-i subjugată de minte, te minte până rolul te prinde,
Într-o piesă de teatru proastă,
E piesa noastră..
Mâzgălesc rolul vieții mele cu pastă,
Că-s scenarist, regizor, producător și-artist,
Compozitor pentru fundal, sonor și cascador la risc.
Am scut de fier, otravă-n plisc,
Ce-asculți e ce am scurs din el, otravă-n disc..
Sunt fraze pe care le scriu greu,
Nu prea-mi deschid sufletul mereu.
Am învățat că suferi tu sau superi tu pe altul, eu
Închid în mine tot,
Știu că-i prost, știu că pot să pun stop,
Știu că pot să scot să nu le-ngrop, sunt
Gata să urlu cu voi, sunt unul cât doi,
Personalități multiple le pun pe foi, le rup apoi,
Le scriu din nou,
Le-arunc în foc, le scriu cu-n stil nou,
Le scriu la fel cu-n alt stilou, le scot din foc.
Las’ că le sting eu,
Oricum sunt foi la indigo,
Ce-ngână ce-ți zic eu, cu vână, cu frică,
Ascultă cum pică..