[1].
Nu scriu pentru voi, scriu de plăcere,
Scriu doar ce vreau eu, nu că se cere.
Nu lua fata la concert, vezi că și-o cere,
Vii cu fata la concert, ia-i genunchiere.
Cic-am lipsă de bun simț și-mi dau aere de prinț,
Decât să fii real, mai bine-i minți?.
Măcar eu îți zic pe față, n-am vreo greață,
Normal că-mi place p***a și banii gheață.
Dar n-alerg după lingou disperat ca orice bou,
D-aia n-o să vezi pe piesă un lingău.
Încă pui botul la plastic, consumi muzica la pet,
Dacă mâine o să mă las, n-o regret.
M**e la toți ăștia de fac hituri pentru proști,
Ești tot unul dintre ei! Îți e greu să recunoști.
Că nu-s destul de proști să arunce bani pe show-uri,
O să mori și tu de foame dacă moare radioul.
[Refren].
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu mi-a plăcut dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu v-am halit dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu mi-a plăcut dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu v-am halit.. nah!.
[2].
Îmi bag banii in adidași dacă vin banii din rap,
Conștient ca n-o să țină, bag și banii la ciorap.
Toți tre’ să rețină că prea mulți nu prea încap,
Dac-ai lumea la picioare, să nu îți iei lumea-n cap.
Nu-s nici d-ăla să pozeze în mimoză,
Că artiștii se machiază ca să iasă bine-n poză.
Nu-s nici d-ăla cu avânt care pozează în sfânt,
Artiștii n-au cuvânt, toți o apă și-un pământ.
E-o mocirlă, mi-e silă, mă piș,
Nu te mint în interviuri, nu dau bine pe afiș.
E o mâzgă, mi-e greață, borăsc,
Mi se pare-o mare vomă tot hip-hop-ul românesc.
Nu vă diger! sunteți cancer,
Nu vă mai diger! vă zic sincer.
Mă piș pe el de club și pe viewuri de YouTube
Și commenturi de noob ce mă-nvață despre Sub.
[Refren].
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu mi-a plăcut dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu v-am halit dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu mi-a plăcut dar n-are a face.
Nu vă mai halesc. Nu îmi mai place
Nici nu v-am halit.. nah!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de superficialitatea și comercializarea excesivă a industriei muzicale românești. Artistul își afirmă independența și dezgustul față de tendințele actuale, preferând să rămână autentic în loc să se conformeze așteptărilor publicului sau ale industriei.