Refren (x2):
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi?
I:
Tu crezi că eu vreau să știe ei că știu? Ei știu oricum!
Crezi că ei vor să știi tu că știu eu? Nu!
Șerpii trag sfori, suflete sterpe sunt tartori, restul sunt martori
Toți suntem chiori, ridică-ntre noi garduri
Ăsta-i război, chit că nu stăm pe tancuri, stăm pe net
Bombardați de branduri cu branduri să faci saltul la standuri.
Pentru standarde bălăcește-te-n mediocritate cu masele, cu plasele pline:
Servici – Casă – Carrefour – Servici – Casă – Real,
ideal ireal de ovine. Ți-iei plasă!
Ți-iei plasmă să-ți vezi semenii-n pasă proastă
să te-aline, semeni din altă castă, în case cu piscine
speri să-ți semene
Pe semne speranța nu se-ntreține din sine
D-aia sădesc vise sintetice-n duzine
Premise simetrice-n mulțime. Uzine de clone
Conformați în rutine, confirmați aliați în scrutine
Scurmă-n continuare la cozi de cantine
Să cumpere democrație cu miros de latrine
Democrație – creații creștine –
Crează creanțe să-ncline balanțe spre scopuri meschine
Libertatea-n declin e. Liberu-arbitru-i prostit de filme
Proptit pe vine, profită firme gata să promită prime, să comită crime. Te omoară Luni, te-nvie Vineri!
Te-ngroapă luni din nou ca pe un nimeni
Roboți omoară tineri, cu sfori legați de lideri
Cu sfori legați de grindă atârnă liberi.
Refren (x2):
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi?
II:
Tu crezi că eu vreau să știe ei că știu? Ei știu oricum!
Crezi că ei vor să știi tu că știu eu? Nu!
Sunt sceptic la ce citesc, mai sceptic la ce privesc
Vezi ștoarfe la știri, ștoarfe pe scene. Aici nu vorbesc
de parașute, ci de Parlament, partide, poliție,
președinte, Parchet, toate pachet făcute.
E-un pamflet, ești prins în primul paragraf. De prunc până la parastas
Dai pumni până când pierzi din glas și cazi atras
Te dai cu ăla gras: „Barabas liber! Iisus ars!”
Ca să bagi sub nas la masă de gurmanzi
Tre’ să pui lame la grumaz de dame, să curmi azi vieți
21 de grame să pierzi azi. Sunt drame. Sunt poamele societății.
E prea târziu să-ntoarcem armele cu toții. Astupă-ți timpanele cu palmele!
Și scoate colții și dormi liniștit! Ai destule porții..
Și zaci neclintit! Îmbrățișează-ți tiranii! Timpul a venit!
Pune capul pe praf de pușcă și fumează-ți creierii!
Mai ia o dușcă. Încarcă – trage – împușcă-te!.
Refren (x4):
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi?
Sensul versurilor
Piesa critică sistemul democratic actual, sugerând că este o iluzie de control și libertate. Oamenii sunt manipulați ca niște marionete, iar adevărata putere este deținută de elite care trag sforile din umbră.