În casă stingher sunt sătul să-l spăl pe Pinky
Caut cuie, dau ciocane, bat la geamuri stinghii.
Până vin zombii să-mi mănânce lobii, ascut maceta
Tai în ei ca Michonne, pun dijon pe pancetta.
Cornichon la mijon e rețeta de la vraci
O știi drept acid acetilsalicilic de săraci.
Inventată de daci, soto! Faci ce faci, Toto
Și când dai pe beat, coi, ca Satoshi Nakamoto.
Na! Că tot de bani vorbești, dacă vin dulce ca-n Porto
Pot să fie-n BTC, Euro sau RON ca-n Mordor.
Dacă-i portofelul plin, o dă tuta la întors
Și mă ia de la jumate ca acțiunea din Star Wars.
Printesa le ia bine, dar ține secret metoda
Că mi-o mișcă fără să o atingă fix ca Baby Yoda.
Baby i-o dă p***a rar lu’ ăsta, acum face urât
A vrut să mă dea în gât ca o ud drăguț ca Groot.
Că m-a dat în gât și ea chiar pe sine s-a întrecut
Și-a făcut și-o ciorbă bună ca-n trecut Corina Bud.
A pus mușchiul ăla crud într-un borș de peste Prut
A zis că face juicing, a stors zeama de la dude.
„Boss, vorbești doar balării, echitație, călărit
În garsonieră-ngrămădit, de carantină cătrănit”.
Din caterinci n-am contenit, îmi țin spiritu-n viață
Și-am dat tot pentru mișcare: de acasă pan’ la piață.
Țin mintea trează, fac gimnastică mentală
Febră musculară de la cât am tras la coală.
Umple-te de spume ca scuip dumele-n rafală
Parc-aș fi la Țăndărei că au toți pe mine boală.
Orașu’ era bal mascat înainte să-l oprească
Nu-nțeleg de ce e greu să mai purtăm și altă mască.
Îmi pun casca de astronaut, cin’ să mă doboare?
Am în cap numa’ SF-uri dacă las mintea să zboare.
Extraterestru ilustru pierdut între aștrii
Am fost cu Eva la Eden, un șarpe cu ochi albaștri.
Am fost cu Cain la Abel, țineam sapa-n mână
Am vorbit păsărească la Babel să uite limba română.
Acu’ m-apuc să traduc la șmecheri că-s smart, duc
un trai demn d-un haiduc, în Babylon sunt Marduk.
Nu-i alt truc, am alt drog, tot ce-ndrug e clar foc
Când beatul e rubensian ca femeia bună-n baroc.
Nu-i hard rock, descarc metal ca Pantera
Nu vorbesc de Baghera, nu e Hanna Barbera.
Muzica e arma mea când m-apuc să trag, ferea!
Cu două chitări în mână parcă zici că-s Banderas
Sensul versurilor
Piesa este o satiră complexă, plină de referințe culturale și metafore, care abordează teme precum banii, viața în pandemie și starea generală a societății. Artistul își exprimă frustrarea și deziluzia printr-un stil agresiv și plin de umor negru.