Am vrut să fac piese fără să-mi pese, dar nu prea-mi iese.
Am zis că fac piese mai vesele, să-ţi mişte fesele.
„Fă piese mai pentru mase, să-ţi umpli mesele.
Lasă-i în pace, le place să-şi admire lesele.
E lesne de-nţeles, nu ştii să-ţi aperi interesele,
Când toţi îţi cer shaorma, de ce serveşti delicatesele”.
Am vrut să-mpart procesul şi să-mpărtăşesc progresele,
Da’ parcă scriu scrisori şi-ntre timp le pierd adresele.
Am pasta, pixul, ia-o p-asta fix cum am scris-o,
Scriu fix ce simt, simt c-am mai zis-o.
Nu-ncerc să-ţi fiu pe plac, d-aia vorbele sună brut,
Că pe beat sunt o brută urâtă ce luptă fără scut.
Am fost crescut de-un înger, dar m-am copt cu greu,
Că aluatul e bun, dar tot nu-s pâinea lu’ Dumnezeu.
Măcar sunt eu, cu bune şi cu rele,
Ăla de aleargă după lovele, că nu vrea să strângă din curele.
Ăla care iubeşte şi-i prost, e băiat bun, dar nervos,
E isteţ, dar puturos, gândeşte altfel – pare pe dos.
E mult prea căpos, e la fel ca Ioan,
D-aia ăştia doi încă îţi picură otravă-n timpan.
Că-s tripat pe muzică de mic, dar între oameni mici
Cresc pitici pe creier şi frici şi-ţi devin inamici.
C-am critici ce glorifică un kitsch, oricât eşti de brici,
Te pun la zid cu mâna pe bici, să ai grijă ce zici.
Dar nu-mi pasă, c-am pornit la drum cu nimic,
Partea frumoasă: am alfabetul la degetul mic.
Am 31 de litere ce-mi pun la picioare universul,
Am 9 octave gata să-mi îmbrăţişeze versul.
D-aia viitoru-i un dar şi prezentu-i sublim,
Cât timp vocea din piept n-o să pot s-o suprim.
O să ţip la mine şi o să ţip la voi,
Fiecare zi e-un nou început până mă-ntorc în noroi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta artistului de a rămâne autentic într-o lume care îl trage în direcții diferite. El își afirmă individualitatea și determinarea de a-și urma propria cale, indiferent de obstacole.