Refren:
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi? x2.
Strofa 1:
Tu crezi că eu vreau să știe ei că știu? Ei știu oricum.
Crezi că ei vor să știi tu că știu eu? Nu!
Șerpii trag sfori, suflete sterpe sunt tartori, restul sunt martori.
Toți suntem chiori, ridică-ntre noi garduri.
Ăsta-i război, chit că nu stăm pe tancuri, stăm pe net
bombardați de branduri cu branduri
să faci saltul la standuri. Pentru standarde
bălăcește-te-n mediocritate cu masele, cu plasele pline:
servici – casă – Carrefour – servici – casă – Real,
ideal ireal de ovine. Ți-iei plasă,
Ți-iei plasmă să-ți vezi semenii-n pasă proastă
să te-aline, semeni din altă castă, în case cu piscine,
speri să-ți semene. Pe semne speranța nu se-ntreține din sine,
d-aia sădesc vise sintetice-n duzine,
premise simetrice-n mulțime. Uzine de clone
conformați în rutine, confirmați aliați în scrutine,
scurmă-n continuare la cozi de cantine,
să cumpere democrație cu miros de latrine.
Democrație – creații creștine –
crează creanțe să-ncline balanțe spre scopuri meschine.
Libertatea-n declin e. Liberu-arbitru-i prostit de filme,
proptit pe vine, profită firme gata să promită prime,
să comită crime. Te-omoară luni te-nvie vineri.
Te-ngroapă luni din nou ca pe un nimeni.
Roboți omoară tineri, cu sfori legați de lideri,
cu sfori legați de grindă atârnă liberi.
Refren:
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi? x2.
Strofa 2:
Tu crezi că eu vreau să știe ei că știu? Ei știu oricum.
Crezi că ei vor să știi tu că știu eu? Nu!
Sunt sceptic la ce citesc, mai sceptic la ce privesc.
Vezi ștoarfe la știri, ștoarfe pe scene. Aici nu vorbesc
de parașute, ci de Parlament, partide, poliție,
președinte, Parchet, toate pachet făcute.
E-un pamflet, ești prins în primul paragraf. De prunc până la parastas
dai pumni până când pierzi din glas și cazi atras.
Te dai cu ăla gras: „Barabas liber! Iisus ars! „
Ca să bagi sub nas la masă de gurmanzi
tre să pui lame la grumaz de dame, să curmi azi vieți,
21 de grame să pierzi azi. Sunt drame. Sunt poamele societății.
E prea târziu să-ntoarcem armele cu toții. Astupă-ți timpanele cu palmele
și scoate colții și dormi liniștit. Ai destule porții..
Și zaci neclintit. Îmbrățișează-ți tiranii. Timpul a venit.
Pune capul pe praf de pușcă și fumează-ți creierii.
Mai ia o dușcă. Încarcă – trage – împușcă-te!.
Refren:
Asta-i o lume de păpuși cu sfori! De ce sforăi? x4
Sensul versurilor
Piesa critică sistemul democratic actual, văzut ca o formă de manipulare în masă. Oamenii sunt controlați ca niște marionete, prin diverse mijloace, de la mass-media la consum și politică, fiind prinși într-un ciclu vicios.