Săruturile moi le-ai lăsat prin poezii
Când spuneai că stai, îmi spuneai c-o să mai vii
Da’ până la urmă noi, niciun final, prea ușor
Cum îmi spuneai că n-o să-mi fie dor
Săruturile reci le-ai lăsat prin poezii
Când spuneai că vrei și-mi spuneai c-o să mai fii
Al meu încă o dată, da’ până la urmă tu știi
Că totul doare iar.
Mai stai, doar o vară rece
Dacă mai stai o vară rece
Spune-mi că mă ții strâns de mijloc atunci când
Valurile vin și nu ne ajung.
Ne duceam alandala prin vânturi și ploi
Știam dinainte da, cum e cu noi
Că timpul nu mai ținea cont de noi
Și acum tânjim după noi, la fel
Ne pierdeam alandala prin vânturi și ploi
Cumva n-avem cum să venim înapoi
Că timpul nu mai ținea cont de noi
Și acum, nici noi.
Cumva pe dinăuntru
Nimeni n-ar fi zis, că nimeni n-a știut că
Noi nu ținem prea mult, noi nu țineam prea mult
Așa frumos, da’ totul parcă în zadar
Dar noi încercam totuși, măcar încă o zi
Deși mă priveai doar în nuanțe de gri
Că timpul nu ținea cont de noi
Da’ timpul nu ținea cont de noi.
Mai stai, doar o vară rece
Dacă mai stai o vară rece
Spune-mi că mă ții strâns de mijloc atunci când
Valurile vin și nu ne ajung, nu.
Ne duceam alandala prin vânturi și ploi
Știam dinainte da, cum e cu noi
Că timpul nu mai ținea cont de noi
Și acum tânjim după noi la fel
Ne pierdeam alandala prin vânturi și ploi
Cumva n-avem cum să venim înapoi
Că timpul nu mai ținea cont de noi
Și acum, nici noi
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație trecută, marcată de incertitudine și de un final inevitabil. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună, dar și de presentimentul că relația nu va dura, exprimând regretul și dorința de a retrăi acele clipe, chiar dacă știe că este imposibil.