Dacă plecai
Dacă plecai în prima seară,
Nu-mi lăsai în inimă povară.
Dar tu ai vrut ca să rămâi,
Jar pe inimă să-mi pui.
Te-am rugat să pleci departe,
Fiindcă soarta ne desparte.
Voiam să ştiu că n-ai să plângi,
Nici mie inima să-mi frângi.
Dar ne-a fost dulce iubirea,
Apoi.. amară despărţirea,
Căci tu a trebuit să pleci
Şi ochii-n lacrimi să-ţi îneci!
Acele clipe-au îmbrăcat
Veşmintele de neuitat.
Îţi mai văd chipul visător
Şi ochii dornici de amor.
Ocean de lacrimi aş sorbi
Şi sub buze le-aş strivi..
Doar chipul tău să-l pot vedea,
Că din priviri l-aş mângâia!
Dacă plecai din prima seară
Nu vărsai o lăcrimioară.
Ştiam că e iubire interzisă,
Dar inima e prea afurisită!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de o iubire pierdută și interzisă. Naratorul își amintește cu durere de momentele frumoase, dar și de inevitabila despărțire, dorindu-și ca totul să fi fost evitat.