De Dragoste – Dor De Tine

Încep prin a mă pierde în aburul de vise
Ce mi te-ntruchipează, zâmbind, un colț de soare…
Ești îmbrăcată-n raze… și, străveziu, conturul
De rotunjimi ascunse apare… și dispare…
Cuprind cu mâna vălul ce te-a-mbrăcat… ușoară
Plutești pe brațul tandru, zâmbești… mă-nfioară
Privirea ta, și buza ce-mi muști puțin tresare
De gustul buzei tale… plăcere dulce-amară.
Sărut și eu la rându-mi tot ce găsesc în cale:
Ochi mari cu gene dese, obraz de piersici coapte
Și gâtul lung mlădie sub buzele ce cată
Spre sâni să se coboare… tresar ca și mirate,
Plăcut surprinse parcă de ce găsesc… plăcere,
foc aprig, răbufnire de patimă-necată
de-atât amar de vreme parcă-ncuiată-n tine
și… strângerea de brațe devine ferecată;
Îmi contopesc ființa cu catifeaua blândă
a pielii tale arse de soare, pârjolită
de dragostea din tine ce nu mai ține pasul
cu timpul… evadează spre mine… răzvrătită.
Ne înecăm în șoapte, săruturile parcă
si cată spre adâncuri, spre locuri dulci ascunse
să guste tot în cale… tot ce găsesc alintă
și-ncep ca să trezească acel fior ce doarme…
cu gemete, plăcerea se-nalță… răbufnește,
pătrunde-n trup odată cu feeria care
prin tresăriri și zbucium la nesfârșire crește
… se-ntorc din nou clepsidre (a cata oară, oare?)
În aer doar iubirea domnește… în tăcere
Câte-un sărut mai cade, ușor, ca dup-o luptă
Cu tunuri de iubire… explozii de plăcere.