Părăsit…
Sunt deasupra lor!
Tu vezi că mă prăbușesc în cel mai vast abis…
Întunecat de amintiri din trecut…
În sfârșit văd!
O aud ofilindu-se, nu pot să vorbesc despre ea,
sau altfel o să-mi sapi mormântul,
ție teamă că o să te găsească, mereu o să învingă…
Ia-mă de mână acum, trăiește!
Tu vezi că nu pot fi părăsit (doborât)
deoarece nu sunt singurul
Mergem liniștiți, voi vă hrăniți, răpiți…
Chiar trebuie să ne ferim de toată lumea???
Sunt deasupra lor!
De ce nu putem fi împreună, îmbrățișându-ne
și dormim atât de mult, să ne dăm jos măștile,
În sfârșit văd!
O aud ofilindu-se, nu pot să vorbesc despre ea,
sau altfel o să-mi sapi mormântul,
ție teamă că o să te găsească, mereu o să învingă…
Ia-mă de mână acum, trăiește!
Vezi că nu pot fi părăsit (doborât)
deoarece nu sunt singurul
Mergem liniștiți, voi vă hrăniți, răpiți…
Chiar trebuie să ne ferim de toată lumea???
Vezi că nu pot fi părăsit (doborât)
deoarece nu sunt singurul
Mergem liniștiți, voi vă hrăniți, răpiți…
Chiar trebuie să ne ferim de toată lumea???
Toată lumea
Toată lumea
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de abandon și frică într-o lume întunecată și amenințătoare. Vorbitorul se simte urmărit și trădat, dar găsește putere în faptul că nu este singur în această luptă. Refrenul repetat subliniază ideea de a nu putea fi doborât complet datorită acestei solidarități.