Nu e ploaie fără nor
Nu-i iubire fără dor
Nu e bine fără rău
Fără tine nu sunt eu.
Descopăr un pergament
Cineva-mi scrie mie
Citind cu atenție
Scrisul îți aparține ție
Oare e posibil în altă viață
Să te fi întâlnit
Te iubesc acum oare
Cândva te-am mai iubit?
Să spun cinstit
Nu pun prețuire
Tot ce am agonisit
Aș da pentru iubire
Sunt suflete pereche
Dar după atâta timp
E posibil oare să te fi reîntâlnit
Să te fi regăsit
Sunt lucruri adevărate
Căci trezești în mine
Sentimente ciudate
Simt fiori încep
Să îmi amintesc
Sper să nu greșesc imagini se ivesc
Da suntem noi doi
Te strâng la piept
Te sărut dar
De ce plec te întrebi
Oare sper să te regăsesc altundeva
Știu că așa se va întâmpla
Îmi ascult doar inima.
Nu e ploaie fără nor
Nu-i iubire fără dor
Nu e bine fără rău
Fără tine nu sunt eu.
Spiritual mă simt tot timpul împlinit
Fizic parcă ești de negăsit
Parcă mă tot nasc
Și mor dar pt ce trăiesc
Căci te am te pierd
Și te tot regăsesc
Și vreau să mă opresc
Dar se opune destinul
Și mi te ia din nou
Ma lupt cu timpul
Îți simt atingerea
Mă scufund în abisuri
Oare e realitate
Sau trăiesc în visuri
Mă rătăcesc în teorii în studii caut ceva
Să te pot opri lângă mine
Pentru totdeauna
Să ne trăim normal
Viața de muritori
Căci să te caut
Devine tot mai obositor
Să fie imposibil
Dar am atâtea amintiri
Simt atâtea lucrururi
Am atâtea trăiri
Cer ajutor divin
Atât de tare o iubesc
O găsesc o sărut
Dar plec oare greșesc?
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de reîncarnare și de a regăsi o iubire pierdută de-a lungul mai multor vieți. Protagonistul se luptă cu sentimente puternice și amintiri vagi, căutând o persoană dragă, dar confruntându-se cu obstacole inexplicabile și cu teama de a o pierde din nou.