STROFA 1:
Stres, drame, probleme,
care te lasă cu sechele.
În timp ce-ți strângi banii de chirie,
îți vin amintirile din copilărie.
Erai un puști micuț, totul părea frumos,
chiar și-n zi ploioasă erai bucuros.
Visul tău era să ajungi faimos,
seara la culcare erai credincios.
Ziceai Tatăl Nostru, îl știai pe de rost,
ai tăi te-au învățat să fii politicos.
Când mă gândesc, prima zi de școală, atunci am întrebat toți sfinții,
de ce sunt singurul la care nu s-au prezentat părinții.
Dar e ok, toată ziua eram pe afară,
mă jucam, râdeam, glumeam, chiar dacă ziua era nasoală.
Știu că nu am cum, dar, aș da totul din mine,
doar o zi, măcar o zi să fie ca-n copilărie.
REFREN:
Copilăria, e doar o amintire
Copilăria, n-o să mai fie
n-o să mai fie ce-a fost
totul, se duce-n jos.
Da, aveai vreo 9 ani, aveai,
zâmbetul pe buze chiar și când plângeai.
Ignorai dramele care te-nconjura,
erai tembel, doar de tine îți mai păsa.
De tine și prietenii tăi, erai cu ei,
de ziua până seara, ca niște derbedei.
Vă jucați ascunsea, capra nouă, lapte acru,
haa, parcă acuma-l văd pe ăla când și-a rupt capul.
Douăzeci și una, șotron, fotbal, ratele și vânătorii
sau șutați o minge prin curtea școlii.
Umblai teleleu, mereu,
erai fericit chiar și când dădeai de greu.
Da, copilăria mea, a ta, a fost ceva cândva,
și sunt sigur că n-o să mai fie, da.
Toți eram duși de același val,
acum, totul s-a transformat într-un coșmar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru copilărie, o perioadă lipsită de griji și plină de bucurii simple. Artistul își amintește cu drag de jocurile și prieteniile din acea vreme, contrastând cu realitatea dificilă a prezentului.