Vecină, dragă leliță,
Ieși afară la portiță
Ca să-ți spun o vorbuliță,
Poate știi dumneata vreun leac
Pe laiță să nu mai zac.
Îți spun, lele, dumitale:
În piept inima mă doare
Și ard ca o lumânare
De când, lele, am auzit
Că badea-i căpătuit.
Spune-mi, lele, lelișoară,
Cum să fac să nu mă doară
Dorul de la inimioară,
Că mă arde și mă frige
Cu nimica nu-l pot stinge.
Poate știi vreun leac anume
Să-mi stingă dorul tăciune
Că arde ca și-un cărbune,
Să-l prefacă în cenușă
Să steie pe cărărușă.
Sensul versurilor
O femeie își destăinuie vecinei durerea provocată de pierderea persoanei iubite. Ea caută alinare și un remediu pentru dorul care o mistuie.