Uite-l pe badea-mi
Ține cărarea,
Vine ca vântul
Călcând pământul,
Vine la vale
Și-i ies în cale,
Inima mea
Astâmpăr n-are,
Eu pe badea când îl văd
Nu știu, Doamne, ce să cred,
Că mă iau pe hori îndată
Și-aștept repede jucată.
E zi cu soare
Și hora-i mare
Și badea-al meu
Astâmpăr n-are,
Mă ia de mână
Și-ar vrea să-mi spună
Că are amu
Inimă bună,
Că m-o învățat mămuca
Să nu stau ca și bunica
La gura cuptorului,
Și-s ca para focului.
Pe unde-oi merge
Tot oi petrece,
Viața și-așa
Oricum se trece,
Cât mai trăiesc
Nu dușmănesc,
Lumea mi-i dragă
Și o iubesc,
Cât îi omul sănătos
Să iubească ce-i frumos
Că dacă îmbătrânește
Dragostea îl ocolește.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria unei fete la vederea celui drag, starea de petrecere și importanța de a iubi viața și frumosul cât timp ești tânăr și sănătos. Este un îndemn la a trăi clipa și a te bucura de dragoste și de compania celorlalți.