Frunză merișor,
Sus pe delușor
Vine-o fată mare
Și-un voinic călare
Fluierând a jale,
Frunză merișor,
Flăcău-n cărare
C-a să-i fie dor.
De mândruța lui,
Floarea macului,
De oameni din sat
Care i-o lăsat,
I-o lăsat la vatră
Și pleacă-n armată
Pe-un an jumătate
Unde-i mai departe.
Dar mândruța lui,
Floarea macului,
Îl va aștepta
Pân’ s-a libera
Și i-a coase-n zori
Cămeșă cu flori,
Cu flori roșioare
Pentru liberare,
Și-or face în sat
După cum îi dat
Nuntă cu-alai mult
Cum nu s-o văzut.
Sensul versurilor
Un tânăr pleacă în armată, lăsând în urmă iubita și satul natal. Ea promite să-l aștepte și să-i coasă o cămașă pentru liberare, visând la nunta lor.