La noi umblă veste-n sat
Că primaru-i om bogat,
Las’ să fie cum a fi
Că primar ne-a trebui,
Ei, hai, măi primare,
Ai de grijă cum te porți,
Ei, hai, măi primare,
Să intri-n voie la toți.
Chiar de ești om gospodar
Și-ai casa dată cu var
La joc trebuie să fii
Și pasul bine să-l ții,
Ei, hai, măi primare,
Ai de grijă cum te porți,
Ei, hai, măi primare,
Să intri-n voie la toți.
Cărărușă peste deal,
Primarul și-o luat suman
Și obielele de lână
Ca ciobanii de la stână,
Ei, hai, măi primare,
Cum să poți, bade, juca,
Ei, hai, măi primare,
Numai te-i împiedica.
De-ai fi, bade, cum te ții,
Dar n-ai niciun căpătâi,
Căpătâi dac-ai avea
lângă tine m-ai ținea,
Ei, hai, măi primare,
Ai de grijă cum te porți,
Ei, hai, măi primare,
Să intri-n voie la toți.
Că jocul și iubitul
Acestea mi-s capătul,
Cu jocul mă-nveselesc,
Cu iubitu-ntineresc,
Ei, hai, cât îi lumea
Cu primarul oi juca,
Ei, hai, și-mbufnată
Niciodată eu n-oi sta.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera dintr-un sat unde primarul, deși bogat, este invitat să participe la joc și să se integreze în comunitate. Se subliniază importanța jocului și a iubirii pentru o viață împlinită, sugerând că bucuria și tinerețea se găsesc în aceste experiențe.