Daniela Condurache – Of, Of, Bădișorul Meu!

Frunză verde și-o frăguță,
Bade, cât ți-am fost drăguță,
Of, of, bădișorul meu,
Lumina luna mai tare,
Creșteau florile pe vale,
Of, of, bădișorul meu,
Codrul își lăsa frunza,
Pe față mă mângâia,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță,
La poartă lângă părău
Și-mi spuneai doruțul tău,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță!
Bate vântul, frunza pică,
Bade, dorul mă usucă,
Of, of, bădișorul meu,
Tu te-ai dus și m-ai lăsat
Și cu dorul m-ai legat,
Of, of, bădișorul meu,
Dar m-oi duce joi la târg
Să dau dorul la vândut,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță,
Și l-aș da pe trei păstăi
Ca să uit de ochii tăi,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță!
Dar vezi, dorul nu se vinde,
El ca focul se aprinde,
Of, of, bădișorul meu,
Și arde ca și-un cărbune
Când la inimă se pune,
Of, of, bădișorul meu,
Și nu-l pot stinge ușor
Nici cu apă din izvor,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță,
Nici cu apă din fântână,
Numai cu guriță bună,
Of, că tare drag mi-ai fost, bădiță!

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul profund al unei fete după bădița ei, care a plecat și a lăsat-o cu inima frântă. Ea încearcă să scape de dor, dar realizează că acesta este inseparabil de amintirea iubirii pierdute.

Lasă un comentariu