Daniela Condurache – Micșunica

Micșunica-i jocul ista
Și se joacă cu batista,
Cu batistă și basma
Uite-așa joacă fata.
De-ai să joci o micșunică
Nu pățești, bade, nimică,
Ea la moară te-a mâna
Să se coacă și turta,
La morar dac-ai ajuns
Mergi desculț, nu-n papuci,
Și dacă ai măcina
Să faci albă făina.
La morar dac-am ajuns
De departe el mi-a spus
Că ar face-un târg cu mine
Și-a să fie tare bine.
– Spune-mi repede, morare,
Că-s grăbit, nevoie mare!
Și morarul spune-așa
Ca să i-o dau pe mândra.
– Zece mori de-aș măcina
Eu pe mândra nu ți-o dau
C-am arat și-am semănat
Pe tarlaua fără hat,
Făină albă ca neaua
Să-i fac la morar safteaua,
Micșunica nu ți-o dau
Chiar la rând dac-am să stau.
Bate-o, bate-o ca prin sită
Cum îi făina cernută,
Uite-așa cu sită deasă,
Micșunica nu te lasă,
Nu ești, bade, de lăsat
C-ai arat și-ai semănat,
C-ai arat și-am semănat
Și fălos ești bade-n sat.
Refren:
Micșunică, micșunea,
Pe sub mână la badea,
Pe sub mână-n două părți
Uite-așa o joacă toți.

Sensul versurilor

Piesa descrie un joc popular numit Micșunica, implicând interacțiuni jucăușe și refuzul de a renunța la persoana iubită. Versurile evocă imagini rurale și tradiții legate de muncă și dragoste.

Lasă un comentariu