Merg pe drum și iar pe vale
Parcă nu mai am cărare
Că lumea așa ar vrea
Să-ngrădească calea mea,
Piară lumea rea, mă sapă,
Cu necazuri mă înțeapă.
N-aruncați cu vorbe rele
C-am la gât numai mărgele,
Badea mi le-o cumpărat
Să fiu cea mai mândră-n sat,
Întrebat-am fost și sunt
Ce n-ascult niciun cuvânt
De la nimenea în drum
Și vorba se face scrum.
Gura lumii n-o ascult,
Numai cântecul îl cânt,
Știu că mulți vă atacați,
Dar n-aveți cum să luați
Tot ce mi-o dat Dumnezeu,
Viața și cântecul meu,
Că așa cum v-am mai spus
Unde m-am pornit m-am dus.
Orice om îți poate spune
Să n-asculți la gura lumii,
Eu așa mă-ntreb mereu
„Unde-i lumea când mi-i greu?”,
Eu așa cum v-am mai spus
Unde m-am pornit m-am dus.
Sensul versurilor
Piesa exprimă independența și determinarea de a-și urma propriul drum, ignorând opiniile negative ale celorlalți. Cântăreața își găsește puterea în cântec și în darurile primite de la Dumnezeu, refuzând să se lase influențată de gura lumii.