Măi bădiță, gura ta
Cum mi-o vrăjit inima,
Că ai gura ca și-o floare,
Inimioara rău mă doare.
Un’ mă duc și un’ mă-ntorc
Eu, bade, dorul ți-l port,
Ți-l port zi și ți-l port noapte
Și mă faci să uit de toate.
De nu vrei, bade, să mor
Nu-mi trimite-atâta dor,
Trimite-mi mai puțintel
Și vină și tu cu el.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane față de bădița iubit. Versurile descriu cum gura lui a vrăjit-o și cum dorul o face să uite de toate, implorându-l să-i trimită mai puțin dor și să vină alături de el.