Lângă cobză și cimpoi
Hai veniți doi câte doi,
Tot o fată și-un băiat
Că-i jocul așezat,
Cu cimpoiul și cobza
Într-o parte și-n alta,
Cimpoierul ține hangul,
Cobzarul ne trece pragul.
Și ne scoate în ogradă
Pe toți lumea să ne vadă
Cum jucăm la rând și noi
Cu cobză și cu cimpoi,
Rău mă arde talpa, arde
Și feciorii stau deoparte
Că-s tare speriați
Că nu-i jocul săltăreț.
Și mă-nvârte bărbătește
Că mie așa-mi priește,
De nu, dă-te la o parte
Să mă joace cine poate.
Când îi hangul din cimpoi
Nu sta ca un măturoi,
Nu te frăsui așa
Că se-aude și cobza,
Pleacă urechea mai bine
S-auzi hangul cum se ține,
Eu îl aud de mititică
Și de asta nu mi-i frică.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria dansului tradițional acompaniat de cobză și cimpoi. Versurile invită la dans și exprimă entuziasmul și energia pe care o aduce muzica.