La crâșma cu poarta-naltă
Bea bădița, nu se-mbată,
Bea tot vinul din ulcele
Cu gând la buzele mele,
Ulcioraș după ulcior
Bea să-i treacă de-al meu dor,
Bea cam fără de măsură
Și nu-i beat ca de-a mea gură.
Dă cu cușma de pământ
Și-mi spune ce-are în gând:
– Mândră, la inima mea
S-o pus o dragostea grea
Și-aș mai bea, lele, un ulcior
Ca să-mi treacă de-al dor,
Cu rachiu amu te-oi stinge,
Inimă, dac-ai mai plânge.
Am băut și-am tot băut
Până cușma mi-am vândut,
Că la dor îți vinzi și capul,
Cin’ l-o mai plăti, săracul,
Vând cămeșa și beau vin
Și de tine tot mă țin.
Sensul versurilor
Un bărbat încearcă să uite o dragoste pierdută prin alcool, ajungând să-și vândă toate lucrurile de valoare. Cu toate acestea, sentimentele lui persistă, arătând adâncimea afecțiunii sale.