Joacă nunta, plină-i casa,
Frumușică-i mireasa,
Miresică, bine joci,
Nu știu fuiorul cum torci,
Să țeși brâul la bărbat
După ce te-ai măritat,
Să îl țeși în patru ițe
Cu flori de pe cununiță.
Și să-i pui și doi bujori
Cum sunt obrăjorii tăi,
C-așa mire ți-ai luat
Cum nu este altu-n sat,
Dar și nașu-i pregătit
Cu ștergarul după gât
Pe nuntași să îi cinstească
Și la masă să-i poftească.
Dar din capul mesii strigă
Lăutarii să-l audă
C-o intrat și nașu-n joc
Și să cânte mai cu foc,
Soacra mică-i supărată
Că rămâne fără fată,
La cea mare-i pare bine
Că în casă noră-i vine.
Una stă și alta joacă,
Ele nu se prea împacă,
Dar cuscrii bine se țin
La butoaiele cu vin,
Vătăjeii s-or strâns toți
Cu batistele în băț
Și-i așteaptă mirii-n față
Cu rachiu și cu dulceață.
Strigătură:
Îi așteaptă mirii-n față
Cu rachiu și cu dulceață
Și își joacă bețele
Și-nchină paharele.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă de la o nuntă tradițională românească. Sunt prezentate diverse personaje și obiceiuri, de la mireasă și nași, până la lăutari și vătăjei, evidențiind bucuria și importanța evenimentului.