Frunză verde, lozioară,
Inimioară, inimioară,
Ce-mi stai tristă și amară,
Inimioară, inimioară?
Că nu-mi stai de vreo durere,
Tot îmi stai de vorbe rele,
Că lumea-i tare rea,
Nu-ți știe durerea ta.
Inimioară cu durere,
Tu n-ai nicio mângâiere
Că iubești ce întâlnești
Și pe urmă pătimești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi care suferă din cauza iubirii și a dezamăgirilor. Lumea este văzută ca un loc nepăsător, incapabil să înțeleagă suferința profundă a inimii.