Horile de-aceea-s hori,
Floare dintre flori,
Să le-nvârtească feciori,
Verde de-alior,
Le-nvârtesc și gospodari,
Frunză de arțar,
Când le cântă lăutari
Pe la zile mari.
Strigătură:
Le-nvârtesc și gospodari,
Când le cântă lăutari.
Haideți, fete și flăcăi,
Să jucăm cu foc
Că mi-i tare drag pe lume
Hora ca s-o joc,
Mi-i drag jocul să-l pornesc,
Frunză măr domnesc,
Cu bădița ce-l iubesc
Că mă potrivesc.
Strigătură:
Cu bădița ce-l iubesc
Că bine mă potrivesc.
C-așa-i dat la noi românii-n
Fiecare sat
Joacă, joacă fiecare
Până pe-nserat,
Toate fetele-n cătrință,
Flăcăii-n ițari
Se-nvârtesc cât pot de tare
Că-s de gospodari.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului de horă în satul românesc, unde tineri și bătrâni se adună pentru a sărbători și a se bucura de tradiții. Hora este un simbol al unității și al dragostei, fiind o parte importantă a vieții sociale și culturale.