Strigătură:
Hai, flăcăi din toată țara,
C-am tocmit aici fanfara,
Lângă malul Prutului
Că-i hramul satului.
Măi bădiță moldovean
Cu canafuri la suman,
Vino iute și fă-ți loc
Să mă iei frumos la joc
La hora din Avrămeni
Unde-s mândri moldoveni.
Strigătură:
Fete și flăcăi, nu stați,
Horile să le jucați,
Uite vine pe cărare
Un oltean din departe.
Oltenașul cel isteț,
Mititel și iubăreț
La horă când s-o pornit
Tot colbul l-o răscolit,
Dacă vrei să-ți fie bine
Cu olteanul nu te pune.
Strigătură:
De când lumea pe pământ
Doine ca-n Ardeal nu sunt,
Frunza-n codru când foșnește
Ardeleanul iar doinește.
Când joc cu un ardelean
Pe cap nu mai am tulpan,
Nu mă satur de-nvârtit
Și-ardeleanul de privit,
Iar la jocul meu din sat
Tare fain m-o purtat.
Strigătură:
Și la hora noastră mare
Alt flăcău mândru apare
Din Munții Banatului
Că-i fruntea satului.
Bănățene, bănățene,
Cum te uiți pe sub sprâncene,
De când, bade, m-ai jucat
În grea boală m-ai băgat,
Ești înalt și ești frumos
Și la joc tare fălos.
Strigătură:
Ești înalt și ești frumos
Și la joc tare fălos,
De-ar ține jocul trei zile
Aș juca numai cu tine.
Sensul versurilor
Piesa este o celebrare a dansului și a tradițiilor românești, cu referire la diferite regiuni ale țării și la farmecul flăcăilor din acele zone. Este un îndemn la bucurie și la unitate prin intermediul horei.
