Daniela Condurache – Durduleană, Hăi!

Foaie verde baraboi,
Măi bădiță, măi,
Ce nu vii, bade, la noi,
Măi bădiță, măi?
N-am venit că n-am putut,
Durduleană, hăi,
Mult de lucru am avut,
Durduleană, hăi.
Aseară ce n-ai venit,
Măi bădiță, măi,
Că doar mi-ai făgăduit,
Măi bădiță, măi?
Puicuță, am fost trudit,
Durduleană, hăi,
Am fost ziua la cosit,
Durduleană, hăi.
Dar diseară ți-oi veni,
Durduleană, hăi,
Spune-mi unde te-oi găsi,
Durduleană, hăi.
Vină, bade, pe din dos,
Măi bădiță, măi,
Pe lângă stâlpul cel gros,
Măi bădiță, măi.
Eu am poarta de rogoz,
Măi bădiță, măi,
Cum pui mâna pică jos,
Măi bădiță, măi,
M-ai găsi culcată-n tindă,
Măi bădiță, măi,
Cu capul pe-o cărămidă,
Măi bădiță, măi,
Cu trupul pe lut uscat,
Măi bădiță, măi,
De jele că m-ai uitat,
Măi bădiță, măi.

Sensul versurilor

Cântec popular despre un dialog jucăuș între doi tineri. Fata îl așteaptă pe băiat, care își motivează absența, promițând să vină în vizită în secret.

Lasă un comentariu