Am umblat o noapte pe câmpii,
Pe câmpii întinse și pustii,
Vântul fără voie m-a mânat
Și pe unde-a vrut el m-a purtat.
Nici urzica nu m-a urzicat,
Mătrăguna nu m-a otrăvit,
Numai tu, buruiana cea mai rea,
Numai tu mi-ai fript inima mea.
Dar abia acum te înțeleg
Și la noapte vreau să te culeg,
Vreau să te culeg într-o basma
Fir-ai să fii, buruiană rea!.
Refren:
Dragoste, buruiană rea,
De ce mi-ai fript inima
Sfâr, sfâr, sfâr?
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea provocată de o dragoste distructivă, comparată cu o buruiană rea care arde inima. Vorbitorul realizează abia acum natura nocivă a acestei iubiri și exprimă un amestec de regret și resentimente.