Frunză verde ca arțarul,
Drag îmi este pădurarul,
Când îl văd mă trec fiori
Și-am roșeață-n obrăjori.
Se scoală de dimineață,
Răsucește la mustață
Și se uită pe sub gene
Cu ochii ca de mărgele.
În pădure eu aș merge
Și nuiele aș culege,
lângă pădurar să stau,
Guriță dulce să-i dau.
Dar nici eu nu-s de-aruncat
Că flăcăii mei din sat
Îmi tot vin seara la poartă
Și-mi spun să-i sărut o dată,
Dar eu n-am ce să le fac
Că mi-i pădurarul drag.
Refren:
Of, of, ce să fac,
Că mi-i pădurarul drag?!
Sensul versurilor
O fată de la țară își mărturisește dragostea pentru pădurar, deși are admiratori, inima ei aparține doar lui. Cântecul exprimă sentimente de admirație și atracție față de acesta.