Frunză verde iasomie,
Dorul meu cine-l mai știe?
Dorule, ce nu-mi dai pace
Gândul meu la tine zace?
Vină, bade, și mă scapă
Și de dor să-mi treacă.
De-ar vrea vântul să mai bată
Să-mi ducă dorul pe-o apă
La margine de pădure
Și nimeni să nu mi-l fure,
M-ai fript, dorule, ca para,
Mi-ai ars inimioara.
Și-oi lăsa un jurământ
Să fii tot bătut de vânt,
Că vântul mereu a bate
Și te-o duce mai departe,
Vină, bade, și mă scapă
Și de dor să-mi treacă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și suferință cauzat de absența persoanei iubite. Vorbitorul își dorește eliberarea de acest dor mistuitor și speră ca vântul să-i poarte durerea departe.