De flăcăi îi satul plin,
Dar eu pe badea îl țin,
Ca bădița nu-i niciunul,
Frumușel, numărul unu,
Și ne-om înțelege noi,
Frumușel, numărul doi,
Că meteahna mea o știi,
Frumușel, numărul tri’.
Strigătură:
Și meteahna mea o știi,
Frumușel, numărul tri’.
Eu ca tine nu știu altul,
Frumușel, numărul patru,
Vorbește lumea pe-aici,
Frumușel, numărul cinci,
Că badea o să mă lase,
Frumușel, numărul șase,
Dar eu știu că nu se poate,
Frumușel, numărul șapte.
Strigătură:
Dar eu știu că nu se poate,
Frumușel, numărul șapte.
Că doar el m-o luat de tot,
Frumușel, numărul opt,
Cine ne vrea bine nouă,
Frumușel, numărul nouă,
Să poată cu noi petrece,
Frumușel, numărul zece,
Cine vorbe rele spune
Frumușel să le-adune.
Strigătură:
Și în poală să le ție,
Frumușel să le rămâie,
Eu cu badea-mi văd de treabă,
Frumușel că îi sunt dragă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea unei fete pentru bădița ei, ignorând zvonurile și bucurându-se de relația lor. Ea își declară afecțiunea și respinge bârfele, concentrându-se pe fericirea lor împreună.