De când îs pe lume
Și mămuca m-o făcut
Tot așa îmi spune:
– Neamul nostru n-o tăcut,
Toți or chiuit
Și și-or petrecut,
Mă petrec și eu
Tot cu neamul meu.
Verde siminoc,
Sârba asta tot pe loc,
Când îi satu-n joc
Îi tot neamul la un loc,
Lăutarii cântă,
Cântă, nu se fac,
Și eu cânt cu ei
Că nu pot să tac.
Verde trei gutăi,
Sârba asta cu flăcăi
Și cu fete mari,
Comandă la lăutari:
– Zi-i, Gheorghiță, zi-i
Sârba care-o ști
Și nu te opri
Că noi ți-om plăti.
Eu și mămuca
Cu tătuc-alăturea,
Și frați, și nepoți,
Om juca la rând cu toți
Să vadă lumea
Cum jucăm sârba,
Ca nu suntem blegi
Ca niște moșnegi.
Sensul versurilor
Piesa celebrează importanța familiei și a tradițiilor, exprimând bucuria de a petrece împreună prin dans și muzică. Este un imn al vitalității și al legăturilor strânse dintre membrii comunității.