Bun rachiu făcea și tata,
Da-l dădea-n stânga și-n dreapta,
Vai ce rachiuaș, vai ce rachiuaș,
Numai mama, săraca,
Să-l păstreze-l îngropa,
Îl mai îngropa, îl mai îngropa,
Într-o bună dimineață
S-o spălat tata pe față
Chiar cu noaptea-n cap,
Și de lucru pregătit
Și-o luat coasa la cosit,
Coasa la cosit,
Vai tare grăbit.
Strigătură:
Când aproape ajungea
Trei vlăjgani calea-i ținea.
– Să trăiești, nene Mihai,
Ai rachiu, dar rar îl dai,
Vai ce rar îl dai, vai ce rar îl dai,
Hai întoarce-te-napoi
Și vină amu cu noi,
Umblă la butoi, umblă la butoi!
Vai săracul tatăl meu
Nu s-o hotărât prea greu,
Vai nu tare greu,
O uitat și de cosit,
Împreună or venit,
Dimpreună or venit
Fuga la băut.
Strigătură:
Rachiu-ngropat de mama
Și-o săpat toată ograda.
O săpat pân-o găsit
Butoiașul mult dorit,
Vai tare dorit, vai tare dorit,
Cu Gheorghe și cu Vasile
Și cu Costic-al Profirii,
Toți or chefuit,
Și cu vorbe-mpleticite
Și pahare-adăugite,
Tare să te ții,
Tare să te ții,
Și de gard, și de perete,
Să trăiești, dragă cumetre,
Tare să te ții!.
Strigătură:
Eu așa precum vă spun,
Mult rachiu era și bun.
Și când îi Sfântă Mărie
Este hram, precum se știe,
Este hram în sat, este hram în sat,
Tot cu mese încărcate,
Cu sarmale și bucate,
Că așa-i la hram, că așa-i la hram,
Cu plăcinte și mâncare,
Și friptură-n două oale,
Cu rachiu ascuns
Ca să meargă uns.
Strigătură:
Tatăl meu cel omenos
Și la alții de folos
Câte-oleacă, câte-oleacă,
Fără butoiaș și dragă
N-o lăsat la hram nimic,
Nici măcar un pic.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tată generos care produce rachiu și îl împărtășește cu vecinii, mai ales de hram. Mama încearcă să ascundă băutura, dar eforturile ei sunt zadarnice, deoarece tatăl și prietenii lui găsesc mereu ocazia să petreacă.