– Bine-ar fi vinul să fie
Cum este la burlăcie.
– Ești burlac, dar tot te ții
C-ai să fii tu cel dintâi.
– Să trag cepul din butoi
Și să-mi iau mândră de soi
De-aici de la noi din sat
Așa cum m-am așteptat.
Strigătură:
– Dar vezi mândra, bat-o vina,
Numai ea-i cu pricina,
Dă pastrama de berbec
Și vinuțul de la cep.
Te bagă-n boală așa
Și-ți răsucește mintea
Ca și ața după deget
S-o iubești fără de preget,
Din burlac te vezi bărbat,
La casa ta așezat,
Te trezești fără să știi
Cu nevastă și copii.
Strigătură:
– Burlăcia ce-am avut
Într-un an m-am petrecut
Cu fete și cu femei
Până când am fost holtei.
– Dar amu ți s-o-nfundat,
Tre’ să știi că ești bărbat,
Ai nevastă de ținut
Și copiii de crescut,
Burlăcia și vinul
Nu mai sunt cu tine-amu,
Le-ai lăsat la crâșmă-n deal
Când veneai, bade, pe cal.
Strigătură:
– Nu mă tem, mândruțelor,
Eu burlac am fost cu dor,
Și-oi mai fi ca pân-amu
Pân’ m-a prinde iar dorul.
Sensul versurilor
Cântecul descrie nostalgia vieții de burlac, cu vin și petreceri, în contrast cu responsabilitățile vieții de familie. Vorbitorul își amintește cu drag de libertatea de odinioară, dar acceptă și noua sa realitate, lăsând totuși o portiță deschisă către o posibilă reîntoarcere la vechile obiceiuri.