Bădișorul meu din sat,
Aseară te-am așteptat
La fântână, la izvor
Unde apa-i numai dor
Să bei apă din fântână
Și să-mi spui o vorbă bună.
Spune-mi, bade, ce-i cu tine
De nu mai vii pe la mine,
M-ai lăsat în doruri grele,
Nu știu cum să scap de ele,
I-aș da inimioarei foc
Să nu mai am dor deloc.
Frunză verde, foi de fag,
Vină, măi bădiță drag,
Ia-mi focul din inimioară,
Nu-l mai lăsa să mă doară
Că dor mult ți-am mai purtat
De când, bade, m-ai lăsat.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul și tristețea față de bădișorul care a părăsit-o. Ea tânjește după o vorbă bună și se simte copleșită de dorul persistent, dorindu-și să scape de această suferință.