Daniela Condurache – Arțăraș Cu Frunze Moi

Arțăraș cu frunze moi,
Ăsta-i joc de câte doi,
Cei dragi să vină-ncoa
Și să prindă a juca,
Mărunțel și repejor,
O bătaie la picior,
Ne-adunăm ca grâu-n snop
Și ne-om sătura de joc.
Sară colbul din picior
Că de joc mi-i tare dor,
Sară colbul fir cu fir
Ca mărgelele din șir,
Moldoveni suntem de loc,
Iscusiți și buni de joc,
Primitori, cu suflet bun
Pân’ la ultimul cătun.
Hai jucați, feciori, feciori,
Cu fete de subțiori
Și neveste tot așa
C-ai venit și tu cu-a ta,
Te cunoști, lele, pe poale
Că nu ești femeie moale,
Că de flori poalele-s pline,
Trag bărbații toți la tine.
Of, leliță, cum te-nvârți,
Dar focul nu știi s-aprinzi,
Pe cerdac îi lutul spart
Și țolu-i nescuturat,
Frunză verde pădureț,
Pică varul pe pereți
Și bucata din podea,
Dar în loc tot n-oi ședea.