Uite-așa, iac-așa,
Are lelea bărbățel,
Parcă-i altul, parcă-i el,
Parcă nu-i de fel,
Mai demult la însurat
Era ca un miel,
Amu parcă-i tulburat,
Parcă nu-i de fel,
Mai demult era un pui,
Era ca un pui,
Amu parc-ar fi și nu-i,
Amu parcă nu-i.
Strigătură:
Are lelea bărbățel,
Dar parcă n-ar fi de fel.
Uite-așa, iac-așa,
Când o luat-o pe lelea
Era ca floricea,
Mândră floricea,
Amu când o-mbătrânit,
Când o-mbătrânit
Tot mi-o ia la bombănit,
Tot la bombănit,
Amu când o-mbătrânit,
Când o-mbătrânit
Tot mi-o ia la bombănit
Parcă-i otrăvit.
Strigătură:
Când o luat-o pe lelea
Era ca floricea.
Uite-așa, iac-așa,
Umblă bărbățelu-n sat,
Uite-așa, iar așa,
Umbla noapte-n sat
Ca un câine dezlegat,
Stă și nemâncat
Și vorbește cu păcat
Când îi supărat.
Strigătură:
Toată noaptea umblă-n sat
Ca un câine dezlegat,
Amu când o-mbătrânit
Îi mai tare otrăvit
Și umblă tare scârbit.
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor schimbările într-o căsnicie odată cu trecerea timpului. Idealizarea inițială a soției se transformă în realitatea unei relații îmbătrânite, plină de reproșuri și nemulțumiri, bărbatul căutând alinare și înțelegere în afara căminului.