Timpul mă apasă, ai plecat
Mă lași în voia sorții, cad
Omoară stelele din cer
Tu spaimă, inimă de fier
Tu spaimă, inimă de fier.
Omoară gândul meu pribeag
Unde-i copilul tău cel drag?
Omoară-mi zilele de joi
Am fost odată numai amândoi
Am fost odată numai amândoi.
Vreau ceas la mâna ta să fiu
Să mângâi sufletul pustiu
Tu să respiri al meu tic-tac
Vai, câte vise, eu dorm și dorm și tac
Vai, câte vise, eu dorm și dorm și tac.
Acum eu cred că numai vreau nimic
Nu-mi pasă și nu sufăr niciun pic
Omoară-mi zilele de luni
Și scoate-mă din spitalul de nebuni
Și scoate-mă din spitalul de nebuni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de suferință, pierdere și disperare. Protagonistul se simte abandonat și captiv într-o stare de nebunie, tânjind după o viață anterioară și căutând eliberare.