Mai plângeți!
Nu-i în zadar un plâns durut,
Vărsați lacrimi peste stâncă,
În strâns șuvoi, în nevăzut
Prin crăpături s-ajungă-n luncă.
L-așteaptă brazda cea de rod,
L-așteaptă firul ce-l va strânge
Și-l va rodi în alt norod,
Ce sus pe stâncă iar va plânge.
Durerea, când e din prea plin,
Când e din inimi de iubire,
Va naște iar în cei ce vin
Același dor spre curățire.
Când lacrimi se ivesc în ochi
Și când în suflet cad suspine,
Nu disperați și nu te-opri
Atâția alții depind de tine!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța exprimării durerii și a suferinței. Chiar dacă plânsul pare inutil, lacrimile pot hrăni și curăța, dând naștere speranței și vindecării.