E nunta la mireasă-n toi,
Sunt așezați cu toți la mese;
Vorbesc perechi cu țuica-n țoi
Pe bănci de lemn, în dureri de fese.
Sunt toți bronzați din câmp de soare
Și-au cerc pe cap de pălării.
Meniu așteaptă-n nerăbdare;
Mai ies pe-afară, în bălării.
Aud deodată-o hărmălaie
Și muzică și zbierături;
Se-ntorc nuntași de la naș Nae
Țipând în cânt cu-njurături.
Se-nveselesc și râd cu toții
Ș-arată dinți de tinichea,
Iar cei ce n-au și-arată cioții
Și fluieră scuipând sadea.
S-avântă toți într-un extaz;
Își dau peste picior cu mână
Și-s fericiți lăsând necaz..
Și-nghit tot praful din țărână!
Taraf ce vine acu-i mai mare;
Are țambal și viorist..
Toți negrii lucii pe cărare..
E-un mai de soi.. e și gurist.
Aplauze sunt la terasă
Când frumusețea serii apare;
Este solista, nu mireasa..
Boită și cu burta mare.
Dar nu mâncarea-i temelie,
E popolara cu bătuta
Cu mirele cu țâcălie
Și cu mireasa-i nestătuta.
Și intră toți într-o-nvârteală
Și își lovesc picioare, corp.
Tot transpirat, în vălmășeală,
Mirele-și scapă nașa-n cort..
N-o prinde nimeni, cotoroanța,
Toți se reped la țuică, vin
Să nu li se spargă sticloanța
Și la salam, că-i Debrețin.
Și toți mănâncă și mai beau,
Unii se uită.. Vine darul;
„N-am bani” spun pe furiș, pe șleau..
Alții-s fugiți luând vin.. cu carul.
Într-un final spre dimineață
Doar cei mai tineri blăblăiesc..
Îs hotărâți, îs nuntași pe viață;
Stau în șomaj.. Nu mai muncesc!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă tipică românească, cu toate elementele ei: muzică, mâncare, băutură, dans și personaje pitorești. Versurile satirizează aspecte ale societății românești, precum șomajul și lipsa de bani, dar și bucuria simplă a petrecerii.