Șosele pline de câini morți,
Căruțe nesemnalizate
Pe drumuri vechi și sfârtecate,
Trăim… prin tragere la sorți?!.
Ne furăm haine, bani, valori,
Poliția-i „neputincioasă”;
Ți-au spus s-ai „body guard” la casă..
Și crimă nu-i, dacă nu mori?!.
Făptaș, tu trebuie să găsești
Și să-l predai spre judecată!?
De n-ai relații.. o magistrată,
Pedeapsa tu o ispășești?!.
Toți, „autori necunoscuți”,
Suntem pasibili de ultraj!?
Nu mai avem drept la partaj..
Statul, primarii sunt avuți?!.
Pe banii tăi îi ții pe toți
Din amenzi zilnice, controale..
Căci sărăcind tu, coate goale,
Trăi-vom toți; inspectori, hoți?!.
E-aproape-un secol de derută;
Nici „revoluția” nu știți
De-a fost..?! Rămași neisprăviți!..
Migrați cu mii, vă-ntoarceți sută!.
Umpleți omenirea de gene,
Popor de-al Terrei areal..
Aveți „renume” mondial;
De „top” regres, minciuni, de lene!?!.
E țara toată un frontispiciu;
Mizerie sub o reclamă..
„Bogatul pe sărac înhamă”!
Votații-s „VIP”, popor-ospiciu?!.
E-o plângere, națională,
Cu păpușari televizati;
Cu „sticlă” creier vă spălați..
Antecedență universală!?.
Mi-e sufletul o grea povară,
Căci și cei tineri-s infectați
De hibe, ce-s inoculați..
Mă plâng, deplâng.. Te iubesc ȚARí!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică aspră la adresa stării societății românești, evidențiind corupția, inegalitatea socială și lipsa de perspectivă. Este un strigăt de disperare față de un sistem perceput ca fiind nedrept și opresiv.