Nașterea e-o-ntâmplare
Și sexul este-un accident.
Copilul, e-un impediment..
Totul trăim într-o suflare.
Avem norocul existenței
Din mii de futai practicate..
Suntem mânjiți de nedreptate
Și facem obiect petenței!.
Oare destin este trăitul?
Și oare cine îl decide?
Un singur ou.. cine-l divide?
De ce-s alesul, fericitul?.
Mă-nchin evlavios genezei
Să îmi dezvăluie mister;
De ce-s sortitul caracter..
Și-s axioma ipotezei?!?
Sensul versurilor
Piesa explorează natura predestinării și a rolului întâmplării în existența umană. Se pune întrebarea dacă viața este guvernată de destin sau de alegeri aleatorii, reflectând asupra sensului și scopului vieții.
