Ca সিমbioză, glumă biologică deșartă,
Da!.. Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă!
E numai o iluzie consensuală, e un joc!.
.. Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament,
Unul spre altul, tur contra retur..
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om e-o genă recesivă-n seminție..
Superiori în univers.. promițători de stele!?
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie,
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Altu-i dorind, ce nu ne vrem să fie..
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra relațiilor umane, sugerând că apropierea și devotamentul sunt adesea false aparențe. Versurile explorează ideea că oamenii sunt singuri în interior, purtând măști și ascunzând sentimente negative.