Mi-e dor nespus de mine… fizic
Călătorind pe alei de parc…
Cât de uşor eram, un arc
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine,
Era în zbor ‘n ascunsă stea…
Ce-a de pe cer, o peruzea
Ce-o rezervasem pentru tine!.
Şi-un colibri îmi eram în minte,
Eram în zbor din floare în flori
Nectar să-ţi dau… că poţi să mori;
Aşa mi-ai spus o rugăminte!.
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan,
Eram un fulg şi doar plonjam
Doar vis… vroiam real să şterg!.
Ades din pas îmi luam elan
În triplu-salt, fugeam ferice.
N-aveam rival… Cine să strice
Extazul ce mi-a fost alean?.
Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din braţe, din obraji,
Zburam… Te văd cu buze fragi
Cum râzi când vin la tine acasă…
Când chipul încă îţi visam
Zăresc printre arbuşti un cuplu…
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o… Te pierdeam!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al eului liric pentru o versiune anterioară a sa, plină de vitalitate și bucurie. Amintirile unei iubiri pierdute accentuează sentimentul de singurătate și regret.