Stau zile-ntregi pierdut în timp,
Visez cu ochi deschiși trecutul;
Parcă mai ieri era-nceputul,
Când ne-ntâlneam cu suflet ghimp.
Ți-am dat un telefon aseară,
Tot eu, căci nu mai am mândrie,
Să ne-ntâlnim așa-ntr-o doară,
Chiar de n-ar fi nimic să fie.
Repeți într-una că te mint
Și nu e pentru prima dată
Când îți promit -dar mă dezmint-
C-o să-ți fiu frate, sau un tată.
Insist, cu frica de-un refuz,
Că doar vom sta un pic de vorbă;
Ne vom plimba-n autobuz
Și vom mânca, pe burtă.. o ciorbă.
Vom balada prin parc un pic,
Topiți în palme de plăcere;
Eu, stând cu gândul la un mic..
Tu, înspumată ca o bere.
.. Și-ntr-un târziu marchez câștig;
Cedezi la rugăminți fierbinți!..
Eu, gând să-ți fiu plin de covrig..
Tu.. să te cer de la părinți?!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința naratorului de a reînnoda o relație trecută, depășind mândria și confruntându-se cu refuzul. Versurile reflectă nostalgia pentru momentele simple și dorința de a transforma o relație platonică într-una serioasă.
