Trăiesc o dramă și nu-s singur,
Mă simt cu-ai mei dus în eroare
De cizme cu carâmbi de ungur,
Călcându-mi neam… Și nu te doare!.
Am fost cumplită suferință
Să te aleg din alte țărmuri,
Rugând copii, prieteni, ființă
Ce cunoșteam… Să-ți ofer tronuri?!?
Ți-am scris depeșe să-ți propun
Să-ți fiu alături benevol,
Să dau din carte-mi ce-am mai bun,
Din experiențe… S-am vreun rol!.
Mi-ai promis întâlniri pe estrade,
Că vom scăpa de noi chiaburi,
Că nu vom reclădi parade
De generali făcuți… Din guri?!.
M-am folosit de influență
-Puțină ce-am, dar una castă-
S-adun idei cu competență,
Să-ți facem tagma… Tot mai vastă?!?
Oricum nu ți-am crezut boceală
Perfidă… ce mi-ar da plieri;
Mi-am zis că e un semn de-o boală,
Ce-i știm de leac… Ca la muieri!?!.
Uitasem că n-ai fost fugit
Așa ca mine, un emigrant
Să mori de sârg, muncit, spetit..
Credeam în „mândru”… Comandant?!?
M-am păcălit – precum se vede-
Crezând că știi s-alegi slujbași;
Nu imn oranj, de foaie verde
Cu fițărăi, hoți… nu breslași!.
În două rânduri te-am votat,
Să n-am, din nou, noi comuniști,
Știuți din trai, din învățat..
Și ce-i credeam deja… Învinși!?!..
Dar n-am știut că ești la fel;
O târâtură ipocrită,
Un narcisist, bolnav, mișel
Cu gust parșiv… De iperită!.
Mi-ai luat și ultima speranță
Că vom trăi toți după lege
-Orbit de-o pură ignoranță-
Că voi avea, o zi… Iar, Rege!!!.
Credeam, încă cu îndoieli,
Că n-am greșit, pe fond, votare,
Da-n machiavelice-nvârteli
Țintești la Rege, în fals… Trădare?!?
N-ai nicio ținere de minte
Că cei ca mine te-au ales
Un nenăscut de președinte
Și, pot tot eu… Abis, să-ți țes!!!.
Ești o rușine pentru țară,
Înconjurat de târfe nule;
Țigănci vopsite, cu brățară
Luată-n hoțiș, din țepe… S(c)ule!.
Ești doar un „șef” de clică-n zoaie,
Cu vorbitori de limbi lemnoase,
Ce-și spală ilegal, cu ploaie;
Să-mi fure mie… Să-și ia case!?!!.
Ești doar minciuni amăgitoare
-De sacrificii cu-nțelesuri-
Să-ți ții pe fita, o oroare,
Pe banii mei lătrând…”Succesuri”???.
Vei fi avidul de putere
-‘n istoria fără citire-
De-o tagmă ce-și face din vrere
Țel de călău… Fără (s)clipire!!!.
Joci, ca ceilalți, republican,
Șacal, cu rândul la ciolane
Ce ni le smulgeți cum varan,
Ne otrăvind… Pe milioane!!!.
Să știi, uitarea de există,
Este o cură la durere,
Dar nu la cel ce-și face listă
Mefistofelică-n plăcere!..
.. Și nici credință nu câștigi
Din naș de prinț sau de țigani;
Cum buruieni nu sunt ferigi
Și, intelecții… Mitocani!.
Am încă-n minte, în timpane,
Neștiința-ți tâmpă-n perorații,
Pierdut în lumea de saloane
Hâd trădător… În divagații!!!.
N-ajunge nume de Traian
-Că n-ai nimic să-i fii urmaș-
Cum te-am crezut samaritean,
De bun… Nu să mă-nșeli! Un laș!.
Și eu și-ai mei toți te urâm,
Rebut de neam, lepădătură..
Pe lespedea-ți o să-ți borâm;
„Cerșit d-exist!.. Un prost!.. De gură!”..
PS
Necazul mare-i că n-am troc,
Să schimb cu alții… și mai răi!
De ce Doamne, nu am noroc?..
Vreau unsul Rege!!! Vreți și voi???..
25. 06. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de un președinte considerat trădător și corupt. Autorul își exprimă regretul pentru votul acordat și denunță ipocrizia și lipsa de onoare a liderului, acuzându-l că a distrus speranțele de schimbare și a adus țara înapoi în trecut.